Gasshuku

In perioada 9-11.05.2019, am participat la un cantonament in cadrul caruia orele de antrenament au fost sustinute de Shihan Tatsuya Naka, 7 Dan, si Sensei Kazuaki Kurihara (dublu campion mondial kata versiunea JKA).

Pot spune ca am avut norocul sa particip la acele zile atat de intense, intrucat pentru mine, sa fiu antrenata de maestri cum sunt cei doi, este un adevarat privilegiu.

Timp de trei zile, am fost invatacelul lor, iar eu m-am simtit ca si cum doua stele ar fi coborat pe pamant.

Multe lucruri mi-au fost clarificate, si mai ales, multe secrete legate de kime si obtinerea lui. Aceste ore m-au inspirat si incurajat atat de mult incat, la o saptamana dupa Gasshuku, am putut face in concurs, la 9 ani, Heian Godan cu o saritura destul de inalta pentru varsta mea.

In 2020 ar fi trebuit sa ne antrenam din nou impreuna cu acesti mari sensei dar epidemia de coronavirus a oprit orice gand macar in acest sens.

Publicat în Fără categorie | Lasă un comentariu

Picaturi in oceanul singuratatii

Anul 2020, anul in care viata mea obisnuita s-a schimbat in martie – coronavirus, stare de urgenta, stare de alerta, masti, a fost pana la urma, pentru mine, un an bun. Cu picaturi dulci in oceanul singuratatii… Picaturi pentru ca au venit dupa multe esecuri, in oceanul singuratatii pentru ca nu m-a sprijinit nimeni, m-am pregatit singura pentru ele, motiv pentru care au fost victorii foarte dulci.

  1. 2nd Austrian Open Junior, 14.09.2020, locul 2, U11
Popeanga Elisabeta (RO) vs Lima Katarina (PT)
Popeanga Elisabeta (RO) vs Marjanovic Tijana (AT)
Klara Schmidt (GER) vs Popeanga Elisabeta (RO)

 2. 1ST INTERNATIONAL AMSTERDAM E-KARATE CUP (NED), 14.07.2020, locul 3, U12

3. TOKAIDO MARIBOR OPEN E-TOURNAMENT SLO E-KATA, E-KUMITE, E-TEAM KATA (SLO), 14.09.2020, locul 2, U11

Mavsar Tajda(SLO) vs Popeanga Elisabeta (RO)

4. 2ND DUTCH OPEN E-TOURNAMENT (NED), 28.08.2020, locul 3, U12

Popeanga Elisabeta (RO) vs Vaucelle Ninon (FR)

5. INT. BEST FIGHTER KARATE CUP 2020 | E-TOURNAMENT (GER), 21.08.2020, locul 3, U12

Vaucelle Ninon :)* (FR) vs Popeanga Elisabeta (RO)
Popeanga Elisabeta (RO) vs Lima Katarina (PT)

6. ADIDAS KARATE WORLD OPEN SERIES E-TOURNAMENT 2020 #3 – KATA AND KUMITE (ENG), 17.08.2020, locul 5, U12

Si ce este mai important, este ca exact la data la care am implinit 11 ani, eram in clasamentul U11 pe locul 4.

Publicat în Fără categorie | Lasă un comentariu

Pareri neimpartasite

Mi-am dat seama ca, unii oameni cred ca, a fi karatist este usor, dar trebuie sa facem diferenta intre a fi un karatist de performanta sau care incearca sa ajunga la performanta si un amator.

Pentru a fi karatist de performanta trebuie sa parcurgi un drum neinteles pentru cei din afara, si, ca pentru orice ce se doreste a fi facut bine, trebuie sa i te dedici, in cuvinte simple, sa muncesti.

In general, vorbim in Karate ca sport, de doua probe: Kata si Kumite. Sunt rar sportivii de top care performeaza la ambele. De obicei, unii karatisti sacrifica o proba pentru a deveni foarte buni la cealalta.

Este foarte greu sa fii un sportiv bun in aceasta discipina, pentru ca trebuie sa cumulezi mai multe calitati deprinse din ore si zile de munca. Trebuie sa fii un atlet bun (rapiditate, conditie fizica, abilitati – sarituri in inaltime, lungime, rezistenta, etc.) si poti deveni unul facand exercitii specifice de atletism. Trebuie sa mergi la sala de forta pentru a-ti dezvolta anumite grupe de muschi pentru a da forta, prospetime si vigoare evolutiei tale pe tatami. Trebuie sa ai flexibilitate si acest lucru se obtine prin exercitii specifice zilnice, spagatul, sfoara, fiind obligatorii. Trebuie sa iti dezvolti plamanii prin inot si atletism. Trebuie sa ai un echilibru foarte dezvoltat si o agilitate de pisica, lucru care se obtine prin lucrul la exercitii care dezvolta si mentin aceste calitati. Trebuie sa exersezi miscarile specifice de Karate, sa le intelegi. Trebuie sa le pui intr-un context, studiind performantele sportivilor de top, sa nu fie doar un balet ceea ce exersezi, ci Karate. Trebuie sa iti analizezi propriile evolutii pe tatami, prin analizarea filmarilor cu tine, si imbunatatirea punctelor slabe. Trebuie sa fii in comunitate cu alti Karatisti, si daca se poate, sa poti creste alaturi de colegii tai.

Toate aceste lucruri se obtin prin munca la sala de karate, pe pista de atletism, in sala de forta dar si acasa. Sporturile complementare ajuta: bascketul, atletismul, inotul, gimnastica.

Imi doresc foarte mult ca intr-o zi, pasiunea mea sa devina profesia mea. In acest moment, chiar si la varsta mea, nivelul fiind inca unul specific unui copil, imi este foarte greu sa pastrez un nivel foarte ridicat in pregatirea mea sportiva cat si in cea scolara, mai ales in prioada concursurilor sportive sau a perioadelor mai dificile scolare.

Imi place sa cred ca ma descurc si sunt incantata ca am si timp liber!

Publicat în Fără categorie | Lasă un comentariu

Karate in stare de alerta

Karate… pasiunea mea, chiar si in stare de alerta cand salile de sport sunt… inchise. Pasiunea aceasta m-a facut ca intr-o zi de inceput de vara, 2020, sa ma aflu in parcul Titanel, incepand cu ora 9.00 dimineata.

Trebuia sa filmez un Gojushiho Sho (primul pentru concurs ever, invatat de mine de pe net). Aveam emotii cat carul si aveam nevoie de liniste ca sa ma concentrez. In Titanel erau mai multe terenuri de fotbal/tenis/baschet cu tartan pe jos, si cateva apropiate erau libere. Am ales un teren, impreuna cu tata-cameramanul, am maturat locul de pietricelele care se putea lua.

La incalzire, si la primele katasuri, oamenii care treceau se opreau si se uitau ca la circ. Deja era aproape 10 si soarele incingea tartanul si pietricelele ce nu se lasasera maturate, nu filmasem inca nimic. Imi era destul de greu sa evoluez desculta.


Cand lumea incepuse sa isi vada de treaba ei, si aproape toate terenurile se ocupasera, cu exceptia celui de langa noi, au aparut o bunica si trei copii. Copiii se dezbracasera pana la chiloti (in parcul public!!!) iar hainele si incaltarile le agatasera de gardul terenului pe care ma chinuiam sa incep filmarea la katas.

Soarele intrase in nori, facusem incalzirea si era perfect sa incerc prima filmare a lui Gojushiho Sho. Nici nu anuntasem bine katasul ca, cei trei copii dezbracati au inceput sa alerge pe teren chiuind. I-am rugat frumos sa mearga pe terenul de alaturi pentru ca, durase destul sa maturam terenul acesta. Bunica a fost foarte jignita de aceasta rugaminte spusa pe un ton frumos, si a inceput sa tipe ca nu avem niciun drept sa le cerem lor sa mearga pe terenul alaturat. Atunci i-am rugat sa ne lase macar jumatate din teren liber pentru 20 de minute cat filmam si noi, lucru cu care nu a fost de acord, la fel de zgomotos. S-au dus pe margine si au inceput sa tipe exact cand pornea tata camera, sa comenteze, sa chiuie, in fine nu am putut filma si tocmai de gandeam daca sa incepem sa maturam terenul alaturat cand bunica lor, ca sa o faca mai lata, le-a spus ca cel care face dezbracat 5 ture de teren primeste 5 lei. Bineinteles cinci ture de teren in jurul nostru. A inceput sa alerge un baiat din cei 3, iar bunica a zis ca daca mai face 4 ture ii mai da inca 5 lei. Noi stateam si ne uitam si nu puteam intelege lipsa unei minime bunavointe din partea acestor oameni. Baiatul a obosit, si pentru ca ne apucasem sa incercam sa filmam primul katas, si-au luat toti 3 trotinetele si au inceput sa se invarta pe terenul de tartan in jurul nostru. Ei bine, nu suntem carcotasi dar de data asta ei incalcau cateva reguli – trotinete pe teren, plimbarea in chiloti si folosirea gardului ca umeras. Cum cu vorba frumoasa si cu tacerea nu rezolvasem nimic tatei i-a venit o idee.

Poate va intrebati de ce nu am plecat, ei bine, terenul de alaturi se ocupase si el pe jumatate de baietii care jucau basket, si desi jumatate era liber, nu puteam sa facem katasul si sa filmam pe cealalta jumatate.

Tata a scos telefonul si cand baiatul cel mare trecea cu trotineta pe langa el, a spus tare Alo! Politia? Baiatul a fugit la bunica, aceasta i-a pus repede sa se imbrace pe toti si sa isi ia hainele si incaltamintea agatata pe gard, si au plecat in tromba din Titanel. Tata de fapt, s-a prefacut ca suna la Politie. El avea telefonul inchis, si in plus, nu ar fi dorit niciodata sa reclame la Politie niste copii si o bunica.

Deja era ora 11.00, soarele ardea iar tartanul incins imi ardea talpile, am facut cu greu cateva katasuri pe care le-am filmat, pe principiul – arta cere sacrificii (hihihi), si cu ce a iesit m-am prezentat la concurs. Asa s-a sfarsit intamplarea si dupa ce ei au plecat eu am facut un Gojushiho Sho frumos! Primul meu Gojushiho Sho, la varsta de 10 ani! Prima mea amintire in concurs virtual legata de acest kata! Si prima mea medalie la un concurs virtual – Amsterdam Open 2020, la 10 ani in categorie U12.


E-KATA INDIVIDUAL FEMALE U12
1 JÜTTING YUNA SEN5 KARATE VEREIN E.V. GERMANY
2 TRUONG CADENCE NOX DOJO – MARKHAM CANADA
3 POPEANGA ELISABETA AIKO BUCURESTI ROMANIA
3 LIMA KATARINA BINO ACADEMIA KARATE OLHÃO / CASA BENFICA OLHÃO PORTUGAL

Gojushiho Sho pe tartan incins

Publicat în Fără categorie | Lasă un comentariu

Se zice ca, concursul cu nr 3 e… norocos

Se zice ca, concursul cu nr 3 e… norocos. Asa se zice, doar ca eu nu am considerat ca a fost asa. A fost primul concurs la care am plans. Cupa Romaniei de Toamna este un concurs greu ce cumuleaza mai multe categorii si rezultatele nu au fost chiar cele mai bune pentru mine, in 2016.

asteptandkumite

Parca ieri a fost…. Vreti sa stiti mai multe? Cautati pe situl meu. Ups… acesta este!

Revenind, am fost iar prietena cu emotiile ce mi-au cuprins intreg corpul. Am vorbit foarte mult cu fetele din categoria mea. Auzisem ca este ultimul concurs din an, si asa m-am relaxat gandindu-ma ca am incheiat cu aceste rezultate anul 2016. Sau, asa credeam eu. Pentru prima data, am facut Sambon Kumite, o proba mai draguta decat cea de Ippon. De data aceasta, a fost rezultat castigat, nu „impuscat”, chiar daca nu a fost aurul dorit. Am castigat doua meciuri si pe al treilea l-am pierdut.

La proba de Kata am facut Heian Shodan, katasul centurii mele. Daca ma uit acum inapoi pe filmarile de atunci, pur si simplu nu ma recunosc. La vremea respectiva mi se parea ca executia mea este foarte buna, acum insa, ii inteleg pe arbitrii. Lucruri de genul acesta, o privire in urma, te fac sa intelegi anumite lucruri si ca, in valtoarea evenimentelor, poti fi foarte subiectiv.

asteptand

Ultimul Concurs al anului 2016 a fost sa fie Campionatul National pe echipe, unde nu am castigat NIMIC. Alt motiv de plans.

Dupa acest concurs, a urmat o schimbare in viata mea sportiva, avand onoarea sa devin o participa a unei mari echipe, al unui mare club AIKO Bucuresti, fiind antrenata de Sensei Luminita Patru, pe care o admiram nespus, admiratie ramasa neschimbata si in prezent. Visam la acea vreme sa intru si eu in echipa de performanta a lui Shihan Aurel Patru, visul oricarui mic karatist.

Povestea mea a continuat in 2017, cu alte multe lectii si experiente.

Publicat în Fără categorie | Lasă un comentariu

Mai si bucuria de a fi din nou in concurs

Luna Mai 2016 mi-a adus centura galbena si o alta competitie, Cupa Romaniei.

asteptare

Competitiile seamana cu sarbatorile de iarna pentru mine, ele aduc emotii atat de puternice! si la sfarsit, daca ai fost „cuminte”, pe langa onoarea de a face un kata in fata arbitrilor, altor antrenori si alti colegi de la alte cluburi aduc si o medalie. Si dupa competitie, dupa ce multumesc antrenorilor si divinitatii pentru ajutor, intrucat mama este atat de obosita sa pregateasca ceva, ne alintam cu prajituri si mancaruri la restaurant.

20160514_093658

Cupa Romaniei….. hmmm… imi aduc aminte ca atunci am intalnit o concurenta foarte buna, care era cu 1 an si 7 luni mai mare decat mine, lucru care ma confuza destul de mult. Daca este atat de mare, de ce e cu mine pe categorie??? Mi-a placut foarte mult cum a evoluat pe tatami, si mai ales, mi-a placut ca era foarte prietenoasa. Am tinut-o minte foarte bine, si de abia peste 2 ani ne-am reintalnit in alta competitie, cand aveam centura verde, tot la o Cupa a Romaniei, si de curand, la Cupa Dojo Casa Panciu, ambele avand centura albastra. Si imi mai aduc aminte, ca atunci am luat prima medalie de aur, la ippon kumite, senzatie pe care nu o pot uita si nu am sa o uit niciodata.

kata_kiai

Publicat în Fără categorie | Lasă un comentariu

Shotokan – pasiunea mea, Foxy Fox

Prima mea amintire legata de karate este legata de sensei Lipianu Bogdan si de orele cu acesta. Miscarile sale erau atat de frumoase, elegante, rapide si puternice incat m-am indragostit pentru totdeauna de acest sport. Puterile mele de a imita miscari cat de cat apropiate de sensei Bogdan erau mici la acea varsta, dar visul meu era acela ca intr-o zi, sa pot sa ma misc precum el.

Prima mea ora de karate cu sensei Bogdan fusese in noiembrie, dupa Campionatul National pe Echipe, si majoritatea colegilor luasera medalii. Multi insa erau tristi pentru ca, obtinusera multe locuri 2 si 3, si de la ei, am invatat sa iti doresti sa fii cel mai bun.

Prima mea Competitie a fost in anul 2016, la Camionatul National, in luna martie, la varsta de 6 ani si 3 luni.

start

Emotiile mele erau de nesuportat, dar le-am iubit si iubesc si acum aceasta senzatie si adrenalina pe care am simtit-o in timpul competitiei. Am reusit sa iau medalii la ambele probe, la Kata un loc 3 meritat, iar la Ippon kumite un loc 3 „impuscat” cum se zice.

primaparticipare

Desi am rasuflat usurata pentru ca „nu am plecat cu mana goala”, stiam ca nu trebuie sa ma multumesc cu aceasta situatie, si ca ceea ce ma poate face sa cresc este…. munca.

medalie

Publicat în Fără categorie | Lasă un comentariu